Psalmul 129 - Destul, destul m-au asuprit
Autor: Valentin Popovici  |  Album: Tămâie, Smirnă și Aloe  |  Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de Alexandra1989 in 25/09/2025
Referințe
Destul, destul m-au asuprit
Din frageda mea tinereţe,
Şi m-au călcat şi m-au robit,
Şi-n cloaca lor m-au tăvălit
Cu mâinile lor hrăpăreţe.

Destul, destul şi-au bătut joc,
Dar nu m-au biruit tiranii...
Mi-au zis şi prost, şi dobitoc,
Dar n-au putut lovi deloc
Numele meu cu bolovanii.

Şi nu m-au biruit atunci
Când au arat cu plugul urii
Spinarea mea cu brazde lungi,
Când mi-au săpat pe faţă dungi,
Plugarii blestematei furii.

Căci Dumnezeul meu e sfânt,
Şi face-n veci numai dreptate:
El legăturile le-a frânt,
Şi m-a-mbrăcat într-un veşmânt
De pace şi de libertate.

Pe răi, să-i ţină-ntr-un hăţiş
De spini amari şi pălămidă;
Ca iarba pe acoperiş
Să n-aibă nici un seceriş,
Doar boabele de aguridă.

Şi trecătorii când îi văd
Să dea din cap şi să le spună:
„Aţi vrut al sfinţilor prăpăd,
Le-aţi dat otrava de corvăd,
Acum vedeţi cât e de bună?”

Prin greutăţi de orice fel
Noi mergem însă înainte.
Avem în deget un inel,
Vom sta pecetluiţi cu el,
Pe treptele Cetăţii sfinte.
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 139
  • Gramatical corect
  • Cu diacritice
  • Conținut complet
Opțiuni