Cei ce se încred în Domnul şi în harul Său bogat
Sunt ca stânca neclintită din Sionul luminat.
Nu se zguduie-n furtună, nici sub vânturile reci,
Nici în groaza de cutremur, ci stă întărit pe veci.

Şi cum e Ierusalimul tot de munţi înconjurat,
Ca o fortăreață tare, un loc bine apărat,
Aşa înconjoară Domnul, apărându-l de atac,
Pe poporul Său cu cinste de acum şi până-n veac.

Căci toiagul asupririi şi ciomagul celor răi,
Nu va rămânea întruna pe răscumpăraţii Săi.
Ei sunt moştenirea-I sfântă, sunt poporul Său ales,
Şi în holda fărʼdelegii n-au ce merge la cules.

Doamne, varsă-ți îndurarea de belşug peste cei buni,
Peste cei ce stau în turmă, în mănoasele-Ți păşuni.
Despre cei care apucă pe căi rele şi fac rău,
Doamne, ştii să faci dreptate, să-Ți păzeşti poporul Tău.

Cei ce se încred în Tine şi în harul Tău bogat,
Sunt ca stânca neclintită din Sionul luminat,
Vrem statornici în credinţă, să purtăm al Tău drapel;
Doamne, pacea, pacea sfântă, fie peste Israel!