Pe vechiul drum cu lespezi reci,
Pe unde fără grijă treci,
Martirii au înscris o carte
Cu litere însângerate,
Care nu se mai şterg în veci.

O lume-ntreagă s-a sculat
De la opincă la-mpărat,
Şi-au vrut Biserica să piară,
Credinţa sfântă să dispară;
Însă creştinii n-au cedat.

Aici, pe-acest drumeag pietros,
A fost pârjolul nemilos,
Prigoana cea mai înfocată
Din câte au lovit vreodată
În ucenicii lui Hristos.

Cu ură i-au măcelărit,
Şi i-au tăiat, i-au schingiuit,
I-au pus să ardă pe altare,
Să fie sfârtecaţi de fiare,
Dar ei — cei frânţi — au biruit.

Au renunţat la bogății,
Şi chiar la soarta celor vii,
Au ales chinul, suferinţa,
Dar nu şi-au lepădat credinţa,
Şi nici nădejdea-n veşnicii.

Acum, prietene drumeţ,
N-auzi din cer un glas măreț?
Te cheamă cei plecaţi 'nainte
Să stai în rândurile sfinte
Lângă Isus cu orice preţ!

Nu renunţa la ce-ai primit,
La darul harului slăvit!
Mai e puţin şi Domnul vine,
Cu răsplătirile divine;
Fii credincios pân' la sfârşit!