În furtunile vieții, când în uragan eşti prins,
Alipeşte-te de Stâncă, şi vei fi de neînvins.
Împotriva ta duşmanul de-ar porni vârtej cumplit,
Nu te teme niciodată! Stai pe Stâncă neclintit!

Când turbată se ridică marea împotriva ta,
Nu uita, Stânca-i mai tare, rămâi neclintit pe ea.
Când auzi cu urlet marea în talaz nimicitor,
Strigă peste zarva mării: „Domnul e biruitor!”

Pot vrăjmaşii să mugească, lumea toată, iadul tot;
Niciodată să te mişte de pe Stâncă ei nu pot.
Stânca-i tare, ea te ţine; credincios pe Stâncă stai!
Nu te depărta-n furtună de pe Stânca El-Şadai!

Când auzi în râsul lumii, vuietul asurzitor:
„Unde-i Domnul cu-ajutorul? Unde-i Dumnezeul lor?”
Să nu-ţi tremure fiinţa, ştii în Cine ai crezut!
Stânca poate să te țină, şi pe nimeni n-a pierdut.

În talazurile urii, tu pe Stâncă să rămâi.
Stânca vieţii, Stânca slavei, Stânca dragostei dintâi!
Valurile pot să bată, să mugească nemilos,
Stânca noastră e mai tare, Stânca noastră e Hristos!