O, Izvor al bucuriei,
Dragoste nemuritoare,
Numai Tu, Isuse Doamne,
Alini setea arzătoare.

Nesecat Izvor de haruri,
Aliluia! Slavă Ţie!
Sufletul meu însetează
După apa Ta cea vie.

Nicăieri în toată lumea,
Apă, nu găsesc mai bună
Ca-n Cuvântul Tău, Isuse,
Ce străbate prin furtună.

Apă mai liniştitoare
Nu va mai fi niciodată
Ca-n izvorul de la Cruce,
Din Golgota-nsângerată.

Filistenii vin întruna
Cu noroi şi murdărie,
Ca s-acopere izvorul
De-ndurări şi bucurie;

Însă apa Ta curată
Curge-n valuri mai bogate,
Şi mai limpezi, cristaline,
Cu cât vântul urii bate.

În pustia cea fierbinte,
Ca un pui de căprioară,
Însetat, Te rog, Isuse,
Fă izvoare să răsară...

În cuptorul fără milă,
Şi-n văpaia prigonirii,
Vino Doamne, stinge-mi setea
În izvorul izbăvirii.

Tu, Isuse, ești Izvorul
Mângăierilor divine!
O, Iubire fără seamăn,
Ce m-aș face fără Tine?