Plecăm cu toții rând pe rând
În Țara strălucită...
Și-aici lăsăm într-un mormânt,
În pulberea purtată-n vânt,
Un cort de iută și pământ,
O haină ponosită.

Dar știm că va veni o Zi
De glorie divină
Când Domnul ne va dărui,
Veșmântul nou de bucurii,
Țesut în fir de veșnicii
Și raze de lumină.

Cuvintele... , cine-ar putea
În grai să le găsească?
Să spună cum vom arăta
Atunci când Domnul ne va da
La înviere slava Sa
Și haina Lui regească?

Ne-om aduna într-un convoi
Lângă iubitul Mire;
Cu scânteieri de slăvi şuvoi,
Din harul zilelor de-apoi,
Şi-om tresălta în straie noi
Scăldaţi în nemurire.

O, Doamne, vino mai curând
Pe zări diamantine...
Să ne schimbi zdreanţa din pământ
În slava noului veșmânt
De in subțire şi preasfânt —
Să ne îmbraci în Tine!