Da, va veni și Ziua mare
De nesfârşite veșnicii
Când după noaptea cu zăvoare
La noi Isus va reveni.
Atunci, din cele patru vânturi
Cu îngerii ne-om aduna
Spre-a Mirelui întâmpinare,
Și Fața Lui o vom vedea.

Ce glorii şi ce strălucire
Ne vor acoperi în nor,
Când El şi noi într-o unire,
Vom fi o turmă şi-un Păstor!
Ca ploaia-n aria cosită,
Ca un şuvoi peste câmpii,
Aşa va fi atunci fiorul
De nesfârşite bucurii.

Sub Cerul nou, şi-n lumea nouă,
Vom locui pe-un nou Pământ,
Toţi cei zdrobiţi acum sub cruce,
Uniţi în sfântul legământ.
Şi din tăriile măririi,
Împodobită ca un vis,
Va coborî Cetatea sfântă,
Cu zidurile de iaspis.

Ne vom întoarce toţi acasă,
În al Sionului hotar
Ca porumbeii care zboară
Şi se adună-n porumbar.
Chiar Dumnezeu ne va fi Soare,
Şi Templu ne va fi tot El,
Iar diadema sclipitoare
O va purta Slăvitul Miel.

În holde spicele bogate
Şi coapte se vor legăna
Cum se apleacă cedrii falnici
Sub sarcina zăpezii grea...
Va fi atunci belşug de grâne,
Până în vârful munţilor,
Căci slava Domnului va umple
Pământul nou al sfinţilor.

Vom alerga la pomul vieţii
Pe auritele poteci,
Va fi dreptate şi iubire
Şi înfrăţire-n veci de veci.
Nu va fi țipăt, nici durere,
Şi moartea nu va mai domni,
Ci Sfânta Lui Împărăţie
Din neam în neam va dăinui.

O, Doamne, vino mai degrabă,
Te aşteptăm cu-atâta dor,
Așa cum pajiştea aşteaptă
Setoasă roua zorilor.
Iată, în hainele de nuntă
Mireasa Ta s-a pregătit;
Te așteptăm să vii, Isuse!
O, vino Mire Preaiubit!