În valea cu răzoare,
Din găuri a ieşit,
Ascuns după o floare
Un şarpe otrăvit.
Şi stă mereu la pândă
Cumva de ne-am culca,
În valea cu izbândă,
Otrava să ne-o dea.
Otrava „semeţie”
Când dinţii şi-a înfipt,
Ne-ntoarce la robie,
La chinul din Egipt.
Mândria e-o lighioană
Cu solzii parfumaţi;
Chiar sfinţii din icoană
Ajung de ea muşcaţi.
Da, pe toţi ne pândeşte
Un şarpe veninos;
Păzit e cin' trăieşte
Smerit ca şi Hristos!