Pe drumul dintre două sate,
(Drumeag anevoios și rău),
Mergeau ţinându-se de mână
Un tată și cu fiul său.

În zare se vedea furtuna,
Cu norii ameninţători,
Venea să-și scuture cununa
Peste sărmanii călători.

Mi s-a părut ciudat copilul,
Că nu era îngrijorat;
Râdea cu-atâta veselie,
Sub cerul gros, înnegurat.

L-am întrebat atunci pe ţâncul
Care mergea aşa pe drum:
— Nu-ţi pasă că vine furtuna?
Şi nu ţi-e frică nicidecum?

— Nu, nene, mie nu mi-e frică,
(Și zâmbea fața cu pistrui... )
Vezi dumneata, mâna mea mică
O ține tata-n mâna lui.

... Să învățăm și noi în viață
Cum să umblăm cu Dumnezeu:
Cu El de mână-ntotdeauna,
Și-atunci nimic nu e prea greu...