Cândva-ntr-o zi eu ştiu că voi pleca
Spre alte maluri, sus în Țara mea.
Aici e multă ură şi păcat,
În Ţara mea Hristos e Împărat.

Şi cortu-acesta deja obosit,
Ca un suman de lână peticit,
Se va desface cum a fost luat,
Ţărână din ţărână frământat.

Dar nu mă plângeţi, fraţii mei de vis,
Căci Ţara mea se cheamă Paradis...
În slavă Dumnezeu mă va-mbrăca,
Aşa cum nici nu-mi pot imagina.

O Lume nouă ne aşteaptă sus
Cu străluciri care aicea nu-s;
O Patrie cu har şi bucurii,
În care Dumnezeu ne va primi.