O, Trup încremenit în cuie,
Bătut, scuipat, batjocorit!
Tu ești slăvita cărăruie,
Poteca vie care suie
La Dumnezeu în infinit.

O, Răni preasfinte de iubire
Din Trupul harului slăvit...
Mi-ați dat scântei de nemurire,
De nesfârșită fericire,
Sa fiu cu Duhul Sfânt unit.

O, Picături de slavă pline
Din trupul Celui răstignit,
M-aţi scos din groapă și rușine,
Mi-ați dat luminile senine
Și în Hristos m-ați înnoit.

O, Sânge fără nici o vină,
Din veșnicie pregătit,
Ai curs pe-a Golgotei colină,
Să ştergi păcate şi rugină,
Din sufletul meu chinuit.

O, Tu Izvor de Viaţă nouă,
Tu început, și Tu Sfârșit...
Cel Înviat ce vii pe rouă,
Ca să ne spui un “Pace Vouă”,
Şi-n Cerul nou un “Bun Venit”!

Căci vei purta întotdeauna
Pe fruntea Ta de proslăvit
Cu diadema și cununa,
Și urma spinilor într-una,
Ca pietre scumpe din zenit.

În veacurile viitoare
Isuse, Mire Preaiubit,
Iubirea Ta nepieritoare,
Nu va avea asemănare,
Și nici în veșnicii sfârşit!