Preasfântă-nveșmântare în straiele iubirii,
Măiastră-mpodobire în slăvile de sus,
O dulce sărutare la pragul nemuririi...
Iată ce-mi dă iubirea și pacea lui Isus.

O sfântă bucurie, măreaţă, strălucită,
Când un pierdut se-ntoarce din beznă și păcat,
Cântarea mântuirii, la Cruce zămislită...
Iată ce-mi dă al slavei, măritul Împărat!

Comoară prea aleasă lucind peste răzoare,
E pâinea ruptă-n două cu cel înfometat,
E untelemnul proaspăt pe rana care doare...
lată ce bogăție la Domnul am aflat!

O pace care vine stăpână peste fire,
Ca fluviul ce-și revarsă al apelor şuvoi,
Și trece peste maluri de gând și mărginire...
Iată ce toarnă Domnul prin harul Său în noi.

O râvnă arzătoare, făclie luminoasă,
O mistuire vie prin ani de pribegii,
Și dragostea ce arde cu flacără voioasă...
Iată ce-aprinde Domnul în rugul din pustii.

Mărgăritare scumpe, comori de nestemate,
Lumini din Lumea nouă, ce ochiul n-a văzut,
Cu farmec și putere, parfum de bunătate...
Iată ce pune Domnul în vasul meu de lut!