Te așteptăm, Isuse, slăvitul nostru Rege,
Te aşteptăm în ceasul cumplitelor dureri,
Întreaga fire-Ți cere s-o smulgi din făr'delege,
Să vii cu sărbătoarea a mii de primăveri.

De când Ţi-ai ascuns Faţa în nor odinioară,
Pe muntele-nălţării când de la noi Te-ai dus,
Ne tot uităm în zare, visăm o nouă Ţară,
Și-un zvon de înviere la glasul Tău, Isus!

Sunt semne pretutindeni, pe zid gorniştii sună,
Nu mai e mult și, iată, vei apărea pe nori...
În freamătul iubirii Oștirea Ta se-adună,
Mijesc deja-n fantasme luminile din zori!

În clipele de veghe, speranţa obosește,
Și candela credinței se zbate-n scrum şi foc,
Dar dragostea în lacrimi rămâne și sfinţește
Credinţa și nădejdea unite la un loc.

Da, Te iubim, Isuse, și slava Ta măreață!
Aprinde-n inimi dorul ca focul din scântei:
Să vie mai degrabă slăvita dimineaţă,
Când vei veni Isuse, la Tine să ne iei.

Biserica așteaptă să iasă-n sărbătoare,
Pe nori la-ntâmpinare, în ceasul minunat,
Când ne vei da din ceruri semnalul de-adunare,
Şi ne vei strânge-n glorii precum ai cuvântat.