Stăpâne-Atotputernic și Țiitor a toate,
Ce umpli-ntreg pământul cu marea-Ți bunătate,
Coboară în tenebre, o Doamne-n lumea noastră,
Şi vezi ce jale mare e-n noaptea cea sihastră.

La Tine e lumina, viaţa, fericirea,
Și-n Tine locuieşte eternă nemurirea...
Mai vino, o Isuse, în negura străină,
Și spune înc-odată: “Să fie deci lumină!”

Din locul de mărire al locuinţei Tale,
Din salve orbitoare țâșnite-n Osanale,
Apleacă-Te spre glodul de ţăr'nă neguroasă
Ce se frământă-n patima grea, întunecoasă!

Auzi-ne chemarea și strigătul fierbine,
Căci am pierdut lumina din sfeşnicele sfinte...
Am rătăcit pe drumuri în bezna cea mai deasă
Și nu mai știm cărarea ce duce către casă.

Nu-i Prometeu eroul ce-a rupt un colț din soare,
Ci Tu ne-aduci, Hristoase, lumina salvatoare.
O, Te rugăm, coboară în inima zdrobită,
Și dă-ne raza păcii, lumina Ta slăvită.

Aprinde-ne făclia, în drum spre înălțime
Și pune-ne pe buze cântările sublime...
Al Sfintei Evanghelii mesaj să ne trezească,
În noi întotdeauna Hristos să strălucească!