Îţi aducem mulţumire, Doamne, pentru-a Ta-ndurare,
Pentru nopţile de beznă, pentru zilele cu soare,
Pentru pâinea de pe masă și bucatele bogate,
Pentru darurile multe pe cărare presărate.

Îţi aducem mulţumire, Ție, Cel din veșnicie,
Pentru pacea minunată din a Ta Împărăţie;
Pentru blânda-Ți mângăiere ce ne-o dai la vreo răscruce,
Când pe umeri ne apasă, noduroasă, greaua cruce.

Și Îţi mulţumim, Isuse, că în sfintele-Ți cuvinte
Ne-ai lăsat puterea vieţii ca să mergem înainte.
Vrerea Ta plăcută, bună, nimeni n-o poate răpune,
Toate se-mplinesc la vreme după-a Ta înţelepciune.

Îți mai mulţumim, O Doamne, pentru culmile-nsorite,
Cu întinse orizonturi de nădejdi nemărginite;
Dar Îţi mulţumim și pentru noaptea când s-a stins deodată,
Steaua ultimei speranțe de pe bolta-ntunecată.

Îți aducem mulțumire pentru tot belșugul mare
Ce coboară de la Tine ca o ploaie pe ogoare...
Și tot mulţumiri Ţi-aducem când n-avem nimic pe masă,
Și când ne încerci credinţa, și puterile ne lasă.

Îți aducem mulțumire când iubirea-Ți nesecată
Ne îndeasă-n saci belşugul cu măsură clătinată,
Dar şi-atunci când stăm de veghe și ne arde așteptarea,
Tot în cinstea Ta, Isuse, noi Îți înălţăm cântarea.