Isus, Isus, izvor sublim
de sfântă mângâiere,
în ceasuri grele de-ncercări
și-n clipe de durere...
Ești Stânca mea de adăpost
când sunt fricos și tremur,
Cetate-n care mă ascund
în zile de cutremur.

Isuse, Tu ești pacea mea
și-a inimii comoară,
din clipa când mi-ai ridicat
a inimii povară...
Ești sfânta Stea ce luminezi
în nopţi cu vijelie,
și Soare sfânt ce mă-ncălzeşti
în zi de veselie.

Ești Pâinea care mă hrăneşti,
Dumnezeiasca mană,
Balsamul ce mi-a vindecat
a sufletului rană.
Isuse scump, Isus iubit,
Dumnezeiască apă,
în care sufletul trudit
se spală și se adapă.

Eşti trandafir! Eşti Sfântul Crin!
Parfum din flori divine!
Sub crucea Ta mă plec, mă-nchin!
Ești totul pentru mine!
Învață-mă un cântec nou
ce nimenea nu-l știe,
ca pentru tot ce-ai fost și-mi ești
să-Ți cânt o veșnicie!