Din clipa când El m-a primit,
Chemându-mă la Sine,
O clipă nu m-a părăsit,
Ci-n toată vremea m-a-nsoțit
Și-a fost mereu cu mine.

De cer cu nori n-am fost scutit,
De plâns și de suspine,
Dar El cu mine-ntruna-a mers
Și lacrimile mi le-a șters,
Și-a fost mereu cu mine.

M-a dus pe-un drum îndurerat,
Se vede c-așa-i bine,
Când jugul vieții m-a-apăsat,
Cu greul crucii-mpovărat,
A fost și-atunci cu mine.

Avut-am prieteni și amici
Și doritori de bine,
Ce-n vremuri grele, deși-au vrut
Să mă ajute, n-au putut.
Dar El a fost cu mine.

Mi-a fost destul sa-L am pe El
Și-o spun la orișicine,
Că nu doresc un bun mai mare,
Nici altă binecuvântare,
Decât să-L am cu mine.

Ființa Lui m-a copleșit
Cu mângâieri depline;
Eu n-am pe lume un alt dor,
Decât pe El ocrotitor
Să-L am mereu cu mine.