De nu ar fi nădejde-n lume
Am rătăci mereu hoinari
Și nu am fi legați de țeluri
Și-am fi în viață ca orfani.

Nu am vedea a Ta iubire
Cu care mereu ne-ngrădești.
Ne-am pierde-n lupte și suspine,
De n-ar fi harul Tău ceresc.

Comoară veșnică de slavă
Ce dai aripi de zbor spre Rai,
Când nu se vede vreo speranță
Ne ești alin, ești al nost sprijin.

Cu Tine merge cel bolnav,
Ești prietenul ce-i stă aproape,
Îi dai puteri când trupu-i slab,
Și îl îmbraci cu pace.

Pe Tin te are acel încercat
Ce trece prin probleme grele,
Cu ochii stă mereu spre Tine,
Și nu ar vrea ca să Te lase.

Pe Tin te are și acel ce-i merge bine,
Știind că toate-s trecătoare,
Prin Tine are chibzuință
Să zboare spre ceresul Soare.

Ce-ar face fără Tin orfanii,
Dar cei ce prigoniți îndură?
Ce-ar face omul fără Tine?
S-ar pierde-n apriga furtună.

Dar Tu ne ești, Isus, nădejde,
Ești tot ce ne leagă de Cer,
Rămâi în inimă de-apururi
Nu ne lăsa aici stingheri.