Pe Crucea Golgotei stă harul zdrobit
răbdând răstignirea tăcut și smerit,
păcatele lumii amar apăsau,
prostia și ura sălbatic loveau.

O, har nesfârșit, Isus preaiubit,
ce mult datorăm ca viața să-Ți dăm.

Seninul deasupra sub nori se-ascundea,
pământul sub Cruce de patimi gemea,
tot iadul cu ură lovea chinuind
dar harul îndură și moare iubind.

Isus, blând privește spre Tatăl mereu,
mai tare e Tatăl ca orișice greu,
mai mare-i iubirea ca vina cea grea,
iubirea-i puterea, Isus este ea.

Fecioara și Maica de Cruce s-a prins,
tot sufletu-i arde străpuns și aprins,
că-n orișice jertfă a fiilor sfinți
și-aduc și-a lor parte zdrobiții părinți.

Stă frânt ucenicul iubit, suspinând,
iubirea alături rămâne oricând,
cât veacul e ură și lumea e rea
iubirea-i pe Cruce, iubirea-i sub ea.

Dar vine și ziua iubirii curând,
Hristos va învinge pe veci rămânând,
pieri-va tot răul de orișice fel,
Hristos va învinge, că veșnic e El.