Pe Crucea Golgotei stă Harul zdrobit,
răbdând suferința tăcut și smerit,
păcatele lumii amar apăsau,
prostia și ura sălbatic loveau.
Seninul deasupra sub nori se-ascundea,
pământul sub Cruce de patimi gemea
Tot iadul alături lupta ispitind,
dar Harul îndură și moare iubind.
Căci Harul privește spre Tatăl mereu,
mai tare e Tatăl ca orișice greu!
Mai tare-i iertarea ca vina cea grea,
iubirea-i puterea și El este ea.
Fecioara și Maica de Cruce s-a prins,
tot sufletu-i arde străpuns și aprins,
că-n orișice jertfă a fiilor sfinți
și-aduc și-a lor parte zdrobiții părinți.
Stă frânt ucenicul iubit suspinând,
iubirea, alături rămâne oricând.
Cât veacul e ură, și lumea e rea,
iubirea-i pe cruce, iubirea-i sub ea.
Dar vine și Ziua Iubirii curând,
Hristos va învinge pe veci rămânând.
Pieri-va tot răul de orișice fel,
iubirea va-nvinge, că ea este El.