Da. Am trăit o viață pe Pământ
Și am înțeles că e ca prafu-n vânt;
Că e deșertăciune-am înțeles,
Că fără Dumnezeu e un nonsens!

Și-am înțeles că sunt sortit să zbor,
Că locul meu e mult mai sus de nori!
Că nu sunt robul lutului vâscos
Ci că sunt parte-al cerului glorios!

Chiar dacă jos în lume îmi fu greu,
Am fost un fiu iubit de Dumnezeu!
Iar sus, aici, eu sunt ca Lazăr, mângâiat;
E o prăpastie între mine și-ntre iad!

În cursa celui Rău nu am căzut,
Căci mâna Domnului m-a tot ținut;
N-a fost în crunta gheenă al meu loc;
Prin suferință Domnul m-a scăpat de foc!

În a mea patrie eternă am ajuns
Și-n haine albe stau la pieptul lui Isus;
Adevărat e că odat' am suferit
Dar de acuma voi fi veșnic fericit!

Aici, în sânul lui Avraam, regrete pier,
Pier lacrimi, întristări, chin și dureri!
Dar ele-n cer cresc flori de Paradis
Iar moartea sfinților e pod peste abis!

În dreptul meu e scris doar bucurie,
Nu pentr-un secol, ci pentru veșnicie!
Iar fericirea mea se datorează Lui,
De-a pururi fie lauda doar a Mielului!

Azi, pentru cei care în urmă au rămas
Și încă-așteaptă dornici marele popas,
Am un mesaj ceresc de-aici, de sus:
"Lipiți-vă inimile numai de Isus!"

C-așa făcut-am eu, un om umil, sărac,
Bolnav, batjocorit de toți, neînsemnat;
Astfel, acum, cu Domnul meu, în infinit,
Eu sunt -prin Har- încă un Lazăr fericit!