Din răsputeri un glas răsună,
O voce clară, cristalină,
Ca o maramă de lumină
Țesută de o sfântă mână.

Și sunetul, cu mare forță,
Răsună-n aerul cel liber,
Gata să stingă orice torță
În mâna celui fals, ce-i lider.

Să rupă lanțul de restriște
Ce-nconjoară astăzi lumea,
Căci în neștiință și neputință,
Mulți și-au pierdut pe veci lumina.

Căci Dumnezeu din cer privește
La fapta ta, ce-i hotărâtă,
Și ordinea El o oprește,
O schimbă-n clipa pregătită.

Te-ai legat prea mult de lume
Și de plăcerea ei de-o clipă,
Dar ai uitat că tot ce-i nume
E doar o vreme, o risipă.

Când va suna a Sa trâmbiță
Și haosul va prinde viață,
Atunci, cu inima trudită,
Alergi să-L cauți iar în față.

Nu mai pierde timpul, frate,
Ci roagă-te și stai în veghe,
Căci tot ce ai e pe lăsate
Și vine ziua fără tihnă.

Trezește-te, om bun, și iată,
Citește astăzi Cartea Sfântă,
În turnul rugii stai de pază
Și voia Lui pe cer o cântă.

Să ai sfială și te roagă
Cât viața încă se mai țese,
Căci dacă trâmbița răsună,
Scăpare nu mai se alege!