O, Isuse, slava Ta
Și lumina Ta cerească,
Cel ce ai dat viața Ta
Pentru om să Te slăvească.

Ai venit din cer de sus,
Plin de pace, bucurie,
Cel ce Tu iubești nespus
Și pe cei mai răi din lume.

Tu, Cel care ai coborât
Spre a mântui popoare,
Tu, Cel care ai mântuit
Cu fața plină de sudoare.

Când ai prefăcut Tu apa,
La o nuntă când erai,
Apa în vin — ea a fost fapta,
Și aceea la Cină când spuneai:

„Beți, acesta-i vinul care
Nu-l veți mai bea pân' voi veni,
Sânge al Meu, el ce va curge,
O lume el va mântui.

Și din pâinea aceasta rupeți,
Acesta-i trupul osândit,
În numele Meu voi să faceți
Și să iubiți cum v-am iubit.

Să nu vă fie frică-n lume
Și ce va fi pân' voi veni,
Să faceți ucenici în nume:
În Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Și credința ea să fie
Cu râvnă, har și bucurie,
Să nu vă speriați de moarte,
Nici de rău ce bate-n coaste.

Când aveți dureri trupește,
Rugați pe Domnul Cel ce este,
Cel ce vindecă și aude
Glasurile de pe oriunde.

Să aveți răbdare și blândețe,
Să nu fiți cu multe fețe,
Căci Domnul, pe cale de credință,
Îți dă putere, biruință.

Sunteți în vremurile grele,
Unde-n lume sunt doar rele,
Unde răul, el pândește
Și prin oameni el vorbește.

Stați în rugăciune multă
Și prin oameni ce ascultă,
Și cu Biblia în mână,
Domnul îți dă multă râvnă.

Până Domnul Se întoarce,
Să fim buni, curați în toate,
Păziți legile, cuvântul,
Căci venirea Lui e ca vântul.

Să fim treji și zi și noapte,
Adună frații cât se poate,
Frică să nu vă mai fie,
Căci ne-așteaptă o veșnicie.

Fii credincios până la moarte
Și fii bun și blând în fapte,
Eu te văd de sus, copile,
Să nu plângi, las' tot pe Mine.

Îți văd lacrimile multe
Și rugăciuni fără cuvinte,
Din Scriptură ia aminte,
Nu ești sigur nicio clipă.

Eu văd lucrurile ascunse,
Văd și cum Mă aștepți în zare,
Dar tu ascultă, ia aminte:
Eu vin ca hoț de buzunare.

Nu vei ști nici ceasul, ora,
Și nici timpul care este,
Prescurtat de lumea asta
Ce se consideră o poveste.

Dacă răul dă târcoale,
Nu te înspăimânta de fire,
Ci mai roagă-te odată
Și întoarce-te la Mine!”