Din neam în neam te-ai arătat,
Cât ești Isus de minunat,
Din vremea cea de început,
Și până azi la fel de mult,
Tu ne iubești căci te-ai jertfit,
Să ne aduci un infinit,
De fericiri și bucurii,
Te așteptăm... când oare vii?

Din vremurile ce-au trecut,
Tu ești cerescul nostru scut,
Și astăzi Tu ne ocrotești,
A ne iubi nu obosești,
Ești neschimbat... așa vei fi,
Până când Tu vei reveni,
Vor dispărea vremuri pustii,
Te așteptăm... când oare vii?

Din clipa când Tu ai creat,
Pământul... cerul minunat,
Nădejde noi avem mereu,
Iubit Părinte Dumnezeu,
Ca roua zorile de zi,
Ca soarele a răsări,
Căci Doamne suntem ai Tăi fii,
Te așteptăm... dar Tu... când vii.

Trec vremi și clipele devin,
Doar cele care ne rămân,
Sub umbrele de amintiri,
Căci suntem pe-aripi de iubiri,
Spre Paradis un loc ceresc,
A celor care doar iubesc,
Te așteptăm cu cea dintâi,
Iubire... dar... Tu când revii?

Când oare Tu vei apărea,
Pe nor Isus din slava Ta,
S-avem prezent fără trecut,
Cu Tine noul început,
În primăveri fără sfârșit,
Cu soare fără de-asfințit,
Pe străzile ce-s aurii,
La brațul Tău în veșnicii.
Amin