Oare mai am încă o zi și mâine?
Mai am o șansă să îndrept ceva?
Apusuri vin cascadă peste mine
Și șovăind, călcând peste ruine,
Îmi depăn viața ce-am trăit cândva.

Năframa amintirilor se-așterne
Peste trecutul zbuciumat și slut
Și în bătăi de orologiu cerne
Trăiri și vorbe, idealuri terne
Ce n-au avut final, doar început.

Nu pot să-mi amintesc intrarea-n lume,
Nici primul pas, primul cuvânt, s-au dus...
Am răsărit, m-am înălțat spre culme,
Firav la început și fără nume,
Astăzi sunt clipe care au apus.

Oare mai am încă o zi și mâine?
Mai este timp să-ndrept ce am greșit?
Arde mocnit regretul strâns în mine
Și-nalț la fiecare pas suspine,
Căci nu știu de-s salvat sau osândit.

Același trist clișeu se desfășoară
În cursul fiecărei vieți și-n van
Se lamentează omul, ce povară
A adunat! Păcatul îl doboară
Și crește-n conținut, an după an.

"Mai ai o șansa!" strigă astăzi cerul
Și la hotarul dintre vechi și nou,
Răsare-o Stea în noapte, efemerul,
Îngenunchiat, reflectă tot misterul:
"De tine s-andurat azi Dumnezeu!"

De nu ar exista speranța vie
Și-un Betleem și-apoi o Golgota,
Aș fi încă o brazdă-n plus, pe glie
Și într-o ramă, o fotografie,
Ce-ar aminti că am trăit cândva.

Oare mai am încă o zi și mâine?
Azi dacă alergarea-mi s-ar sfârși,
Nu mai mi-e teamă, știu că ești cu mine
Și la hotarul dintre rău și bine,
Eu Te aleg să-mi fi "O nouă zi".

09/12/2009, Barcelona- Lucica Boltasu