Am fost orb și așa, de-o viață, n-am  știut ce e lumina...
N-am știut că ceilalți oameni în viața ce-o trăiesc
Văd lumina fetei Tale și-nțeleg și Te primesc...
Unii au crezut că vina-mi apăsa de generații...
Alții au trecut în grabă fără de vre-un interes...
Alții s-au mirat de mine cum stau jos și cum cerșesc...

Într-o zi aud o voce, un glas lin șoptind ușor:
"Eu sunt  lumina lumii" și sunt gata să lucrez...
Cât timp mai este ziuă iată vin s-o dăruiesc
Îl aud chiar lângă mine, și aplecaându-se în pulberi
Ochii mi i-a uns cu tină, m-a trimis apoi să-i spăl
Cum... se poate vindecare printr-o mână de nămol?
Alergând la scăldătoare am plecat de lângă El...
Cine o fi Acesta oare? Când am să-L mai întâlnesc?
Dintr-o dată vad lumină, văd așa cum n-am văzut...
Unde este Omu' acesta? Prin mulțime L-am pierdut...
De aș fi știut mai multe ca să-L fi recunoscut...
Oamenii mă întreabă într-una: cum vederea am căpătat...
Fariseii mă condamnă mă acuză de păcat...
Și m-au întrebat de Tine și Te-au acuzat din greu
Că-i sabat, că nu se poate, și-au chemat și pe părinții
Și-au vorbit urât de Tine, eu le-am spus... dar ce folos...
Ei Te-au pus în rândul lumii, ca pe-oricare păcătos...
O, de-aș fi știut de Tine-n ziua când M-ai întâlnit
Dar Te-am căutat la templu așa iarăși Te-am găsit
Și-am putut să stam de vorbă, ca să fii mărturisit
Că Tu Ești Acel ce Este chiar de unii n-au crezut
N-au crezut că eu sunt orbul ce cerșea în poarta lor
N-au crezut ca Ești din Tatăl, Tatăl luminilor
De Te-au acuzat pe Tine și pe min' m-or acuza
Tu ai venit s-aduci lumina și orice orb Te va vedea...