Regret mult după tinereţea risipită,
Departe de Tine, căzută-n ispită!
Îmi pare nespus de rău după viaţa mea,
Pe care n-am pus-o, Doamne, în slujba Ta!

Rătăceam fără Tine, tot, tot, mai departe,
În bezna adâncă, pe drumuri deşarte.
Niciodată, nu-ţi ascultam duiosul glas,
Ce mă-ndemna să scot din lume al meu pas.

Dar Tu, pentru toate păcatele, m-ai iertat
Şi din întunericul crudei morţi, m-ai scăpat.
Nu am cuvinte, îndeajuns, să Îţi mulţumesc,
Fiule Sfânt, venit la noi din Tronul Ceresc 