Doamne, Tu ştii dorul nestins
Ce inima mea a cuprins.
Te rog, pe iubiţii mei fii,
Să-i răpeşti când vei revenii.

Ştiu că-n Împărăţia Ta,
Alte trupuri ne vei da,
Dar teama, în iad de-ai lăsa,
Îmi sfâşie crunt inima.

De pierzarea lor n-o doreşti,
Şi pe-ai mei fii îi iubeşti,
Tată, multe metode ai,
Grelei osânde să nu-i dai.

Pe părinţii mei adoraţi
Ţine-i pe Cale ancoraţi.
Cu putere îi îmbracă
Pentru noi să mijlocească.

Ruga lor în van nu va fi
Când pe nori vei reveni.
O familie vom forma
Sus, în Împărăţia Ta.