De-ai lua pe umăr crucea
după Domnul de-ai porni,
fericire, fericire
nici nu știi cîtă-ai găsi!

În a vieții clipe grele
cînd străin ai suspina
mîngîiere, mîngîiere
nici nu știi cîtă-ai afla!

De-ai cădea zdrobit în chinuri,
să te scoli te-ar sprijini
alinarea, alinarea
duhului ți-ar dărui!

Alungat de-ai fi pe lume
și de spinii urii-mpuns
bucurie, bucurie
ți-ar da harul Său de-ajuns!

- Dar de-ai fi stăpîn pe-o lume
și pe aurul din ea
fericirea, fericirea
ce-o dă El, tu n-ai avea!

Fericit ești lîngă Domnul
chiar cu lacrimi pe obraz, -
bucurie, bucurie
se va face-al tău necaz!