2 iulie
După căldurile hidoase
De la sfârșit de iunie
Pătrunde drastic frig în oase
Cu ploi care ne biruie
Se-apropie Apocalipsa
Cu toate tainele prezise
Căldurii brusc îi ducem lipsa
Pe culmi se văd parcele ninse
Ca la sfârșit de veac și de lume
Furtuni puternice își fac loc
Pe cer se-ntrec ca nebune
Grăbite- nroșite limbi de lumină și foc
Trosnesc adânc din balamale munții
Cutremure surde scoarța desfac
Oamenii cată din brazdele frunții
Un leac la tristețea cea fără de leac
Bunkere mari de trist-amintire
În voaluri de păianjen cad incoerent
În locul în care geniști din oștire
Turnară-n cofraje mari munți de ciment
Mă-ncearcă un somn imperios
Sub cerul destul de întunecat
Din mâini imi cade un bibelou pe jos
Maria Fecioara și-n brațe Christos.
Mă sperii ca de-un semn
Sol din Eternitate
Mă-mpinge parc-un îndemn
Să mă cufund in adâncile ape
Din care niciunul nu poate să scape
Îmi cad pleoapele ca frunza-n
Sfârșit de toamnă pe ape
Și nu găsesc motivare la scuza
Că mă izolez în singurătate
Într-o tăcere ca de mormânt
Pomii se-nchină pân la pământ
Iar vântul puternicși capricios
Doboarăși crengi și trunchiuri pe jos.
Înalț către ceruri o simplă privire
Care multe semnificatii poartă
De parcă un stareț de la mănăstire
Aș-nteaptă-n tăcere oprit lăngă poartă
Mi-e somn grozav ca de sfârșit de lume
Ametesc și m-aplec de durere de fiere
Mă clatin ca băutorul de bere
Și-aștept ca un nemernic prima-nviere.
Moldovan Pavel
02.07. 2021.