Luptă aprig să nu-ți crească
În dorință niciodată
O iubire nepermisă
Ori o patimă ne-nvinsă
Și nebinecuvântată!
Viața să-ți fie curată.

Că de nu-i împărtășită
Te va chinui-n suspine.
De-i împărtășită, duce
La o ispită mai dulce,
La pierzare și rușine,
Dacă n-ai fugit când vine.

Fugi de ochii desfrânați
Ce subtil te-ademenesc!
Ochii cei mai vinovați
Ce fac ispită chiar la frați,
Că păcatul lor drăcesc
Murdăresc tot ce privesc.

Și din ghinda mică crește
Tot stejar înalt și mare.
Iar păcatul mic îți poate
Sufletul din rai a-l scoate.
Te duce cu totul la pierzare,
De nu primești prin har iertare.

Poți să fii învins de alții
De mai tari sau mulți vor fi,
Dar de nimicit tu singur
Poți s-o faci, eu te asigur.
Te poți singur nimici,
De nu fugi tu cel dintâi.

Fugi de pofte și păcat!
Nu negocia cu ele.
Tu te poți păstra curat
Când deloc n-ai cochetat
Cu ispite dintr-acele
Ce-s frumoase, dar sunt rele.
Amin.
(Vineri, 15 mai 2020)