Credeam odinioară
Că aș putea în lume
Prin aur și putere
Biruitor să fiu;

Eram străin de răul
Un putregai cu nume
Un duh pustiu de milă
Ce luptă încă viu!

Credeam odinioară
Că întâmplarea sorții
Împrejurarea clipei
E-un veșnic Avatar

Dar am gustat paharul
Amărăciunii vieții
Trăită fără Jertfa
Golgotei cea de har!

Credeam odinioară
C-așa îmi va fi drumul;
Posac, pustiu și searbăd
Fără să-l pot schimba

Dar m-a strigat Stăpânul
Din înălțimi de ceruri;
Și-i mulțumesc cu totul
Căci Calea-i voi urma!


Biruințele lui David