Ooo... Isuse, scump Părinte, Prietenul adevărat,
Mi-ai adus în viață Doamne, clipele de neuitat,
Când noi doi în timp de noapte de nedespărțit eram,
Ooo... ce clipe minunate, despre toate când vorbeam.

Mi-ai dat bucurii alese-n vremuri care se opreau,
Ai aprins acele doruri, care Doamne se stingeau,
Dorul după veșnicie, dorul de-a ajunge-acasă,
Dorul de a sta cu Tine, Doamne la aceiași masă.

Dar mult mai presus de toate, darul cel mai minunat,
Este-acea iubire care, azi e-un foc înflăcărat,
Este focul care Doamne, chear de arde, el mă ține,
În picioare-n zile grele, căci mă arde după Tine.

Ooo... iubire minunată, Tu ești tot ce mi-am dorit,
Căutând-te prin lume, niciunde nu te-am găsit,
Te-am găsit în suferința, ce sfârșit ea Doamne n-are,
Te-am găsit iubire sfântă-n lacrimile mele-amare.

În tristeți apăsătoare, ooo... Isuse te-am simțit,
În săgețile-arzătoare înspre mine ce-au venit,
Căci în fața lor Isuse, scutul meu Tu te-ai făcut,
În durere, vindecare, Tu mi-ai fost de la-nceput.

De nu te-ntâlneam pe Tine, nicicând eu n-aș fi știut,
Că iubire-adevărată, este în necunoscut,
Că-i ascunsă în suspine, căci al meu suspin adânc,
El mă face din iubire, Ție Doamne să îți cânt.

De nu cunoșteam Isuse, luptele care s-au dat,
N-aș fi cunoscut fiorul, de iubire-adevărat,
A fost greu, căci eu în noapte multe lupte-am cunoscut,
Și fiorul de iubire, tot atunci eu l-am văzut.