De-ți mai curg lacrimi în rugăciune,
Fii creștinul cel mai fericit,
Căci o lacrimă ea este o minune,
Prin ea cerul azi te-a auzit.

Las-o ca să vină, n-o ascunde,
Este darul Lui ce-l minunat,
Doar în lacrimi o căință e curată,
Las-o ea să curgă ne-ncetat.

Nu lăsa să se usuce fața,
Nu seca izvorul ce ți-a dat,
Clipe minunate împreună,
Când cu Domnul tu de vorb-ai stat.

Numai una dacă izvorăște,
Este prețioasă-n fața Lui,
O mai mare bucurie-n lacrimi,
Pe acest pământ creștine nu-i.

Bucuria ce-i mângâietoare,
Ce-i plină de lacrimi de alin,
Bucuria-n lacrimi îți aduce,
Pacea care-i sfântă... în suspin.

Inima de-ți este-nlăcrimată,
Las-o să-și goleasc-amarul ei,
Nu închide ușa pentru lacrimi,
Căci n-o poți deschide când tu vrei.

Nu lăsa sa se usuce fața,
Domnu-i Cel ce-o șterge El mereu,
Ele vor deschide mereu cerul,
De sunt lacrimi pentru Dumnezeu.

Fericit este creștinul care,
El mai are azi acest izvor,
Nesecat de lacrimi de iubire,
Și după o nemurire-un dor.