Care este datoria, omului pe-acest pământ,
Să-l robească? , sau s-alerge pe el doar spre cerul sfânt.

Să-l împodobească oare? , sau să-i fie doar un drum,
Spre o Țară unde Domnul, ne așteaptă și acum.

Ni l-a dăruit El nouă, calea noastră să ne fie,
Către Țara pregătită, de Isus în veșnicie.

Către cerurile-nalte, unde ne vom înălța,
De pe-acest pământ odată, cu Isus spre slava Sa.

De-l pășim cu bucurie, toți îl vom îmbrățișa,
De-l pășim cu o mândrie, noi pe el vom rămânea.

Căci pământul el nu este, bogăția cea mai mare,
El e calea ce-i lăsată, pentru noi din îndurare.

Din iubirea Lui cerească, nouă El ni l-a lăsat,
Ca s-ajungem toți acasă, unde-i Domn și Împărat.

Să pășim cu bucurie, drumul pe acest pământ,
El e cel ce ne va duce, într-un loc care e sfânt.