Se văd semnele venirii,
Ne vorbesc în orice clipă,
Că îndată vine ziua,
Așteptata... mult dorită.

Se văd semnele pe care,
El le-a scris în cartea sfântă,
Corul îngeresc se-aude,
Mielului jertfit ce-i cânta.

Se-aud glasuri care strigă,
Se văd ochi întorși spre Cel,
Ce îi umple de speranță,
Se numeșt-Emanuel.

Se arată-n depărtare,
Zorii așteptați de mulți,
Căci privirea răbdătoare,
Trece ea chear și de munți.

Timpul parc-o i-a la fugă,
Se grăbește undeva,
Căci el știe... e aproape,
Clipa-n care-L va vedea.

Pe Acel ce stăpânește,
Chear și timpul ce-i grăbit,
Stă în mâna Celui veșnic,
Chear și-atunci când e oprit.

Se apropie venirea,
Toate-n jur astăzi ne spun,
Că-i aproape azi sfârșitul,
Alergării pe-acest drum.

Pașii ce-s grăbiți spre viață,
În curând se vor opri,
Căci aproape este ziua-n,
Care Domnul va veni.

Ne arată chear și floarea,
Ce în noapte înflorește,
Ea nu știe când apare,
Dar mereu se pregătește.

Ne arată chear și vântul,
Un văzduh ce-i tulburat,
Căci el știe... vine vremea,
Când pe veci va fi mustrat.

Nu va mai putea să bată,
Să aducă tulburare,
Căci se-apropie azi ziua-n,
Care va fi numai soare.

Este ea atât de-aproape,
Și de-aceia astăzi vântul,
Vrea să smulgă rădăcina,
Ce-i sădită de Cuvântul.

Dar el știe că nu poate,
Chear de-ncearcă tot mereu,
Căci Cuvântul este Domnul,
Cel ce-i veșnic Dumnezeu.

Și se dă o mare luptă,
Ca să-i vadă la pământ,
Pomii ce dau rod întruna,
Ce-s bătuți mereu de vânt.

Dar Acel ce îi sădise,
El mereu îi îngrijește,
În această vreme-n care,
Timpul parcă se grăbește.

Dar și vântul el în grabă,
Bate cu putere-ntruna,
Să le rupă ba o frunză,
Ba o creangă... chear cununa.

Căci el știe... e aproape,
Clipa-n care va veni,
Să înalțe sus... în ceruri,
Tot ce-aici jos va rodi.

Se văd semnele ce-arată,
Începutul că-i aproape,
Veșniciei care-aduce,
Ziua care nu-i departe.

Ziua-n care va deschide,
Cerul... și îl vom vedea,
Pe Acel ce pregătește,
Pentru noi azi slava Sa.

Frunzele foșnesc în taină,
Cele care sunt uscate,
Și ele vestesc că Domnul,
Este El atât de-aproape.

La o mică adiere,
Sunt răpuse la pământ,
Căci nicicând vre-o uscăciune,
Nu ajunge-n cerul sfânt.

Astăzi curăță El pomii,
Trâmbița când va suna,
Să fie gata Mireasa,
Pentru a-L întâmpina.

Să nu aibă nici o pată,
Haina albă să îi fie,
De-i vre-o ramură uscată,
Nu ajunge-n veșnicie.

Se apropie venirea,
Căci pământul azi pășește,
Prin Apocalipsa care,
Azi în lume se-mplinește.

Tot ce-n ea a scris odată,
Pe pământ s-a împlinit,
Și trăim ultima parte,
După care... i-a sfârșit.

Ziua cea de sărbătoare,
Este ea atât de-aproape,
Chear de-i spusă că e ziua,
Poate fi ea și la noape.

Poate azi sau poate mâine,
Noi nu știm dar toate spun,
În curând vine Mesia,
E aproape... e pe drum.

Cu iubire ne tot spune,
Să fim gata de venire,
Buni, curați în așteptare,
În sfânta neprihănire.

El la ușă nu va bate,
Timp atunci nu va mai fi,
Să mai stăm în pregătire,
Pentru a ne pocăi.

Este-aproape... vine Domnul,
Trebuie să fim toți gata,
Peste tot astăzi se-aude,
Maranata... maranata.