Vine-o vreme când iubirea celor mulți se va răci
Și vor rătăci cărarea care duce-n veșnicii...
Vor uita de tot ce-i sfânt, alergând spre nicăieri,
După lucruri pământești, după faimă și averi...

Vine-o vreme când părinții vor uita de-ai lor copii
Când și fiii vor uita ce înseamnă a iubi...
Frați, surori se vor certa... va fi ură în popor
Și nu vor striga spre ceruri să le vină-n ajutor!

Vine-o vreme care, iată... pare că a și venit
Când se cerne rău de bine... de iubit și neiubit...
Când în cămăruța noastră vom sta singuri, doar cu noi
Să ne cercetăm trăirea prin a lacrimei șuvoi...

O, îngăduie-ne Tată... ne mai lasă timp și har
Toată truda, tot suspinul să nu fie în zadar!
Curățește-ne de tina ce ne-acoperă veșmântul
Și aprinde-n noi iubirea, și credința și Cuvântul!

Vulcan-31-03-2020
Mary