Striga un suflet către ceruri:
”Doamne, spune-mi unde ești?
Marea vieții-i zbuciumată
Oare nu mă mai iubești?
Nu vezi Doamne cum durerea
Mă trântește la pământ
Și izvoarele de lacrimi
Zborul către cer mi-a frânt?
Unde ești? De ce Părinte
Te ascunzi de fața mea?
Vreau din nou să îmi vorbești!
Vreau să simt iubirea Ta!”

Strigă-un suflet către ceruri
Și o clipă-n infinit
S-a oprit întreaga fire
Când răspunsul a venit:
”O, tu suflet zbuciumat
De ce plângi? De ce suspini?
Crezi că am uitat de tine
Și te las printre străini?
Zici că marea vieții tale
Zbuciumată-i de furtună?
Cere numai și-un Cuvânt
Va aduce vremea bună!
Știu că aprigă-i durerea
Că adesea valul vine
Tu, ascultă și te-ncrede:
Nu te teme! Sunt cu tine!”

Vulcan-16-03-2019
Mary