Alergăm către mâine... cu avânt alergăm
Dar nu ştim către ce şi nu ştim ce căutăm...
Dimineaţa, în zori, luăm startul şi-apoi
Ne întoarcem spre seară dar apatici şi goi...
Nu simţim bucurie, trupul ni-e obosit
Şi în suflet mai taie vorba ce ne-a rănit...
Privim bruma de bani ce răsplată ne-a fost
Şi oftând adormim... noaptea ni-e adăpost...
Şi când zorii se-arată, mai grăbiţi decât ieri
Iar pornim s-alergăm mai slăbiţi de puteri
Până când, într-o zi, uneori prea târziu
Vom simţi că în suflet este frig şi pustiu
Căci în fuga nebună am uitat să cântăm,
Am uitat să iubim, am uitat să visăm,
N-am privit către ceruri să aducem prinos
De adânci mulţumiri pentru tot ce-i frumos...
O, tu suflet ce astăzi către mâine alergi
Nu ai vrea să te-opreşti... să încerci să-nţelegi
Care-i rostul ce-l ai cât mai eşti pe pământ:
Să alergi către mâine sau spre cerul cel sfânt?
Şi de singur nu poţi să găseşti un răspuns
Doar citeşte Cuvântul şi-ţi va fi îndeajuns
Căci acolo-i Izvorul ce musteşte iubire
Şi e Calea spre ceruri aducând mântuire!

Vulcan-16-06-2025
Mary