Cînd las din mînă harfa caldă,
încă vibrînd înfiorat,
- ca urma soarelui pe ape,
mai simt rămas un văl curat.

Cînd las din mînă Cartea Sfîntă,
încă ne-ntors dintre tăceri
- ca urma vîntului pe spice,
mai simt cereştile-adieri.

Cînd las din mînă fruntea,
încă păstrînd al rugăciunii strai
- ca urma liniştii pe rouă,
mai simt umblările prin rai.

Cînd las din mînă Mîna-Ți dulce,
încă simțindu-Te pe prag
- ca urma lacrimii pe cîntec,
mai simt c-ai fost, Iubite Drag...

Cînd las din mîini făclia dusă,
încă părînd a o ținea
- ca urma razei peste-o noapte,
mai simt c-a fost cărarea mea.

Cînd las şi mîinile odihnei,
încă părînd că n-am sfîrşit
- ca urma imnului pe-o clipă,
mai sui un prag - şi-am biruit.