Aici în pustiul acesta Hristos
a vrut să mă cheme cu El dimineață
să-I fiu până-n seară alături voios
la jug și cântare - spre rod și viață.

În ceasul chemării nimic n-am avut
nici graiul, nici plugul, nici harfa, nici spada
Hristos mi le dete în ceasul cerut
să-Și nalțe cântarea, să-Și are livada...

Azi cântă izvoare din Stâncă țâșnind
miresme și grâne-s pe deal și câmpie
și-n urma iubirii mi-e cortul dorind
chemarea să plece, străinii să vie.

Flămânzii iubirii, voi singuri veniți
al vostru-i sărutul cu dulce primire
al vostru-i ospățul cu tot ce doriți
ca-n veci să nu plângeți decât de iubire.

Străluce-n pustiuri belșug de Hristos
izvoare și cântec și roade slăvite
- O, sfânta-mi sudoare cu veșnic folos
ascunde-te-n umbra iubirii smerite...