ÎNTREAGA NOASTRĂ EXISTENȚĂ…

Întreaga noastră existență
E împletită-n ideal
Nu mai dorim independență.

Pășim spre un meleag astral
Unde se-ajunge prin răbdare
Ne-ndepărtăm de-un sumbru mal.

Trăim să-I dăm glorificare
Convinși fiind de Paradis,
De planul prin crucificare.

Cunoaștem ce-Mpăratu-a zis
Când a venit la noi din Slavă
Și-o altă eră a deschis…

Ne-a oferit, atunci, pe tavă
Comori ce nu se descompun
Și n-am mai vrut nici colb, nici pleavă.

Când forțele ce se opun
Aproape…aproape ne doboară
În noi convingeri se depun.

Lumini stelare când coboară
Ne lasă să le-mbrățișăm
Să mai gustăm din primăvară.

Pe-al Lui traseu, mereu, urcăm
Cu gându-n Patria Luminii
Și dacă-i cazul mai răbdăm.

Când ne înțeapă vorba, spinii
La El găsim medicament
Și adevăruri, nu opinii…

De-aceea-I dăm atașament.

George Cornici/21 Septembrie, 2015