AU FOST PE CALE ȘI ÎNFRÂNGERI

Au fost pe cale și înfrângeri,
Au fost și încă vor mai fi
Dar ajutorul dat de îngeri
Mereu ne va însufleții,
Mereu simți-vom o prezență
Nu din incinte pământești,
Nici din terestra existență
Ci chiar din sferele cerești.

Au fost pe cale și probleme
Și complicații și dureri
Ne-au apăsat niște dileme
Dar suflul sfintei Învieri
Ne-a înzestrat cu îndrăzneală
Și pașii nu s-au abătut
Am stat cu El în sfânta-I școală
Și s-a calmat ce ne-a durut.

Că am gustat și din trădare
Nu-i de mirare: lui Cristos
I-au dat bătăi, crucificare
Când din celulă ei L-au scos
O, pilda Lui ne modelează
Să fim puternici la necaz,
Să fie conștiința trează
Și-n agonie și-n extaz.

Încrederea a fost testată
Și uneori am eșuat
Iar inima îndurerată
A plâns, dar nu s-a-ndepărtat
Și-a câștigat, din nou, putere
Să-nfrunte focul exploziv,
Să știe că năpasta piere
Când este țel și obiectiv.

A fost pe cale frământare?
A fost destulă, bine știm!
Atunci, în Turnul de scăpare
N-am vrut să ne adăpostim
Dar am simțit mustrarea blândă
Și tot lăuntru-a fost atins
De o privire-așa plăpândă
Ce n-a plecat și nu s-a stins.

În luptă steagul, câteodată,
‘N-a fost nălțat cât trebuia
Și totuși dragostea de Tată
Întotdeauna ne-nsoțea
Și n-am căzut la datorie
Răpuși de oastea din infern
Ci am primit euforie
Să prețuim tot ce-i etern.

C-a fost pe cale ezitare
E c-am pus Cartea în sertar
Și-n loc să vină vindecare
Avut-am parte de coșmar
Ne recunoaștem nepăsarea
Și știm că Fiul ne-a iertat
Să nu se piardă consacrarea,
Să fie trai înmiresmat.

A fost și multă-mpotrivire
Să stingă-n noi un vis, un dor
Să nu privim spre moștenire,
Să nu-L urmăm pe Salvator
Dar n-a învins întunecarea
Ci Raza ce-a venit din Rai
Și am continuat lucrarea
Prin scris, prin pilde și viu grai.

Oricât de grea e drumeția
În zilele cu încercări
Se împlinește profeția
Și vom primi înseninări
Și, fermi, vom merge pe cărare
Spre idealul stabilit,
Spre-acea mirifică splendoare
Din Plaiul cel mai strălucit.

George Cornici/12 Noiembrie, 2015