Un foşnet ce-agită pădurea
Se sparge cu zgomot de stânci
Şi vântul aleargă nebun
Pe dealuri şi-n văile-adânci...
Mulţimea de nori de pe cer
Pitit-au a soarelui faţă
Şi picuri de ploaie în ropot pornesc
Formând bariere de ceaţă...
Ce viu este totul...natura-n mişcare
Se leagănă...tremură...ţipă
Când limbi ca de foc lumină vremelnic
Frângând a privirii aripă...
Privesc către ceruri să caut un reper,
O rază timidă de soare
Cu mine s-o iau...în suflet s-o port
Ca far în cumplita vîltoare...
Dar cerul e negru şi-atunci mă cobor
Cu gândul în inima mea...
Acolo e Domnul...un Soare ce-I veşnic
Prin grija şi dragostea Sa!

Gioagiu-25-08-2015
Mary