Când credeam că-i liniștită
Marea vieţii mele,
În furia ei cumplită
Se porni dezlănţuită
Pacea să mi-o ieie.
Din vârtejuri de furtună
Între valuri grele,
Doamne, mâna Ta cea bună,
Și cuvântul ce-Ți răsună
M-au salvat din ele.
Valurile se opriră,
Vânturi reci trecură,
Norii grei mă părăsiră
Și în locul lor veniră
Raze și căldură!
Barca-mi vieţii cu credință
Merge înainte...
Doamne-Ţi cer cu stăruință,
Dă-mi pe mare biruinţă
Către țărmuri sfinte!
Când voi întâlni pe mare
Alte valuri grele,
Fă-mă pururea în stare,
Liniştit să am răbdare,
Să Te-aştept în ele!
*
Şi cârmaci şi liniştire,
Şi nădejde vie,
Şi putere de plutire,
Și credinţă şi iubire,
Tu-mi fii pe vecie!