NEMARGINITA IUBIRE

*
Cu jind inima duce dorul veșniciei,
Pulsează în ritmul sfințitului zbor,
Cu ochii țintă în celeste crâmpei',
Cu dor necurmat după Mântuitor.

Divina cale a nemuririi albastre,
În neprihănire aprinde zorii eterni.
Flacăra iubirii coborâtă din astre,
Topește gheața păcătoaselor ierni.

Mugurii noi, ai îndelungatei răbdări,
În floarea smereniei se desăvârșesc.
Și-n bunătate curge șuvoiul de iertări,
Peste sufletele ce pocăință tânjesc.

Aprinsă dorința după cele sfinte,
Mărește credința în Isus Hristos.
În blândețea, Mărețului Părinte,
În încercări sufletul e victorios.

Bunătatea gingașă și suavă floare
Și răbdarea, un balsam vindecător,
Alungă orice urmă de nepăsare,
Și umple inima cu-al veșniciei dor.

Nemărginita iubire din nemurire,
Scaldă zilele vieții în lumina lină,
Revarsă petalele de mântuire,
Și zorii-s fără nici o umbră de vină.

Trăiesc clipele fericirii celeste,
Uitând de terestra lume desuetă.
Inima mea pacea sfântă găsește,
Sub a Domnului sfântă baghetă.


Amin!