OCROTIREA TA...

Ocrotirea Ta sublimă
Tătă sfânt, o prețuiesc
Mă îndrumă, mă animă
Spre Cuvântul ce exprimă
Tot ce e dumnezeiesc
Pot în ea să m-odihnesc
Chiar când e precară climă.

Am căzut în nepăsare
Și-ai venit să mă ridici
Să culeg mărgăritare
S-activez într-o lucrare
Să-mplinesc tot ce îmi zici
Nu de teama vre-unui bici
Ci din pură-ncredințare.

În vegherea Ta constantă
Văd o dragoste și-un dar
Căci în orice circumstanță
Mila Ta exuberantă
E dovadă de mult har
Chiar și-n starea de coșmar
Gust iubirea-Ți penetrană.

Când credeam că-s spulberat
De oștiri din adâncime
Pe un pisc m-ai înălțat
(Ce duios, Tu, m-ai purtat
Nu cu-n aer de asprime!)
Graiu-mi poate să exprime
Gestul Tău înmiresmat.

Azi înalț recunoștința
Că-n noroaie nu mă lași
Ci îmi vindeci neputința
Îmi întinerești ființa
Și îndepărtezi arcași
(Disprețuitori și lași)
Să-mi asiguri biruința.

Ce aproape-am fost să pier!
Dar erai chiar lângă mine
Nu e taină, nu-i mister
Ci-am văzut întregul Cer
C-a voit a mă susține
De aceea se cuvine
Să-Ți fiu vajnic curier.

George Cornici/8 August, 2013