— Pentelescu Timotei, strigă grefiera.

— Prezent.

— Ați cumpărat teren din masa succesorală a defunctei Morțuneac Ioana? întrebă judecătoarea.

— Nu, eu am cumpărat teren din proprietatea defunctei pe când ea trăia.

— Aveți acte doveditoare în acest sens?

— Da, poftim, și-i înmână actul de vânzare cumpărare, deși știa că el se găsește în dosarul de pe masa judecătorilor.

     Judecătoarea o privi în treacăt și îi spuse:

— Nu este semnat de vânzător și nu este întocmit la notariatul de stat.

— După cum este specificat în act, vânzătorul nu știa carte și au semnat atât martorii mei, cât și ai ei, iar notariatele nu întocmeau astfel de acte cu privire la terenuri din extravilan în acea vreme.

— Este o chestiune discutabilă. Va trebui să vă angajați avocat și să vă apărați cauza, în caz contrar  este posibil să pierdeți.

— Doamna judecătoare, îngăduiți-mi să vă spun, continuă Timotei cu o voce sonoră în auzul întregii săli, că amândouă părțile implicate în proces dincolo de ușă recunosc că am cumpărat de la mama lor acest ogor. Dincoace de ușă unul neagă, iar unul e ambiguu în ce spune. În ce mă privește, eu sunt creștin și în Biblie care este constituția creștinilor stă scris…

— Și noi toți suntem creștini, îl întrerupse judecătoare.

— Dacă ar fi creștini toți cei de aici cu siguranță nu ne-am afla aici.

— Aveți dreptate, aveți dreptate…

— Eu am dorit să spun că în Biblie scrie astfel: „Celui ce vrea să-ți ia cu de-a sila haina, lasă-i și cămașa…” Așadar dacă oamenii aceștia vor numaidecât acest ogor pe care ei știu bine că l-am cumpărat de la mama lor, plătind salariul meu pe jumătate de an, eu li-l las și sunt gata să le mai dau pe deasupra o sumă de bani fiecăruia și aceasta fără ură, ci cu bucuria aceluia ce poate împlini Scriptura. Nu am de gând să angajez avocat pentru a mă apăra. Vă veți pronunța cum veți crede.

— Așa ceva n-a mai auzit sala asta de judecată. Oricum avocatul domnului Radu a atacat acest act de vânzare-cumpărare în scris și sunteți obligat să-i ieșiți în întâmpinare. Următoarea înfățișare pe 28 iunie cu martorii.

     Pe când ieșeau pe ușă, avocatul domnului Radu rămâne câțiva pași în urmă ca să iasă odată cu Timotei și-i spune încet:

— Dacă plătești ceva, eu îți scot terenul acesta numai să nu știe clientul meu.

— Eu sunt creștin, eu rămân la ce am spus.