Ajunși la Rădăuți, Paraschița a spus:
— Mână caii mai departe, du-mă la frații tăi la Volovăț.
Fratele Vorobeț, fiind deja ajuns la adunare la Volovăț, a văzut în fața casei de rugăciune, oprindu-se căruța lui Dumitrașcu. L-a chemat pe fratele Procopie și i-a spus:
— Uite, vine un frate de-al tău, mai de demult (înainte aveau același crez).
Fratele Procopie l-a îmbrățișat pe Pițu, au plâns împreună, apoi l-au invitat înăuntru.
— Eu am să intru, dar uite ce am în căruță!
— Ce ai?
— Nevasta fratelui meu, care este bolnavă de o scurgere de sânge de 7 ani.
—... Să intre înăuntru! Ne vom ruga și Domnul o va vindeca!
Au venit niște surori care au dus-o în adunare. Acolo erau adunați mai mulți frați lucrători din mai multe biserici din Bucovina. Fratele Procopie a vorbit cu această femeie din Cuvânt, după cum l-a călăuzit Domnul, apoi a chemat mai mulți frați prezbiteri pentru rugăciune. Alături de ei a chemat un frate tânăr, îmbrăcat soldat, venit în permisie. În timpul rugăciunii, tânărul soldat s-a ridicat în picioare și prin autoritatea Duhului Sfânt a vorbit:
— Ascultă femeie, așa vorbește Domnul: „Când veneai pe drum și te-ai hotărât să te întorci, să primești în inima ta cuvintele Mele cele vii, te-am ascultat. De aceea – așa vorbește Domnul – scoală-te că te-am vindecat.”
O putere mare a venit peste ea, și femeia s-a ridicat în picioare.
Când s-a întors din Volovăț vindecată, Paraschița a luat Biblia și a început să spună prin sat Cuvântul lui Dumnezeu și să mărturisească sătenilor cum Dumnezeu a vindecat-o.