„Stai puțin. Dacă totuși voi muri, te rog să-i transmiți lui Adam un mesaj.

     Să-i spui că-i mulțumesc pentru că a avut grijă de mine. Să-i spui că dacă m-ar fi lăsat cu prieteniile mele... acum, înaintea morții aș fi regretat. Poți promite că ceea ce-ți spun va fi numai pentru Adam; pentru nimeni altcineva?

     Îți spun asta pentru că dacă mor, vreau să fiu iertată de Dumnezeu... Și de Adam...

     În cursul timpului, de câteva ori mi-am pierdut... inima. Și de fiecare dată m-am izbit de bănuielile... de hotărârile lui Adam, care mă obliga să stau numai cu copiii... Și acum mă bucur. Mult mă bucur că nu m-am murdărit.

     Să-i mai spui lui Arcip să calce pe urmele tatălui lui.

     Ține minte fiecare cuvânt pe care ți l-am spus. Trebuia să ți le spun. Toate astea mi se păreau așa trecătoare, dar acum în pragul morții mă îngrozesc. Dar dacă Dumnezeu te-a trimis să mă pot mărturisi, cred că mă duc la Domnul!”